Eterna meteahna a romanilor de a corecta efectul si nu cauza se vede si in stupidul, dar de altfel foarte argumentatul demers al celor isteti, de a se pune camere de luat vederi la exemenele de Bacalaureat. Gestul poate fi comparat cu frectia la piciorul de lemn, pentru ca este tardiv sa… supraveghezi nestiinta unor copii. Cei care sunt bolnavi de sindromul copiatului vor copia fara a fi observati chiar si cu mirificele camere de luat vederi, acestea neputand face fata siretlicurilor si ingeniozitatii unor elevi versati. Ideea de a supraveghea marele examen de Bac nu este de azi, de ieri, ea a fost initiata si conturata (partial) in urma cu un an, iar rezultatele s-au vazut si, evident, pe tema aceasta se poate discuta mult si bine.
Fara doar si poate este benefica existenta unui sistem video de monitorizare a unei sali de concurs, in orice imprejurare, de la cei de clasa a opta, pana la admiterile la facultate. Dar gestul in sine are impactul unui algocalmin pentru un bolnav cronic, care nu face tratament, ci ia doar calmante. Dupa ce ani de zile, invatamantul romanesc a dat-o tot mai profund in bara cu inovatiile propuse in sistem de fiecare guvernare si de fiecare ministru de resort, ne trezim acum sa-i zmotocim din nou pe copii.
Mai marii din invatamant nu par conectati la realitatile cu care se confrunta cadrele didactice si copiii, nu stiu mai nimic de impactul stiintei sau mai bine zis al nestiintei acumulate de pe bancile scolii, de haosul din Educatie, care timp de doua decenii a bulversat atatea generatii de absolventi, de sacrificiile la care au fost condamnati zeci de mii de parinti. Inutilitatea masurilor luate de cei din varful piramidei se va vedea inca mult timp, pentru ca factorii responsabili continua sa faca experiente pe odraslele altora, sfidand normalitatea si ratiunea. Acestia, pasamite, ar vrea sa demonstreze acum ca nu mai fac masaj la piciorul de lemn, ci umbla mai aproape de cauza si propun o noua ghidusie: un Bac diferentiat pe specialitati, pe profile sau pentru cei care nu dau la facultate. Oare acesti oameni chiar nu vad ca ii afunda si mai rau pe copii in intunericul necunoasterii?
Examenul de Bacalaureat avea o cu totul alta menire pe vremuri si era corect sa fie egal pentru toti, atat ca nivel cat si ca discipline de invatamant. Spun asta, pentru ca tot ei, ministeriabilii, au venit de cateva saptamani cu propunerea de a bate-n cuie admiterea la facultate. Ori atunci, este clar cum se va face treierea candidatilor, nu mai conteaza Bac-ul. Fiecare institutie de invatamant superior va taia si spanzura dupa bunul sau plac si dupa bugetul alocat de stat si nu numai. Astfel ca noile experiente pe care vor sa le faca guvernantii pe spinarea copiilor nostri nu-si mai au rostul.
Chiar daca licentiatii din Romania sunt extrem de apreciati in strainatate pentru cunostintele si nivelul lor de educatie, nu se poate spune ca este decat in mica parte rodul sistemului de invatamant practicat aici. Bazele educatiei romanesti au fost, de le Revolutie, reasezate pe piloni de trestie si infipti in nisip, lucru care nu se petrece in tarile Europei Occidentale, unde tari precum Marea Britanie, ori statele scandivanice, practica acelasi sistem de peste trei sute de ani, cu rezultate remarcabile. Ori noi, nu putem sa tinem in implementare o idee nici macar vreme de un mandat pentru ca mintile luminate vor sa se remarce cu o noua gaselnita. Scoala de dinainte de anii 1989 nu a fost un esec (asa cum multi sustin) si nu a meritat pe-atat de mult sa fie mazilita. Au fost multe lucruri bune, la care ajungem, se pare, din nou. Si in loc sa schimbam doar pe ici pe colo, am distrus ce a fost bun, si ne invartim in jurul cozii, de cateva mandate, sa o luam de la capat.
